Queen în 3D- un fel de recenzie de carte

În primul rând, îmi plac cărţile. Poate că sunt de modă veche, dar îmi este mult mai uşor să manevrez o carte în format fizic decât în format electronic. A nu se înţelege că refuz beneficiile pe care tehnologia ni le face accesibile, doar că pentru mine mirosul cărţii, textura şi culoarea paginii, până la urmă greutatea şi dimensiunea volumului, alcătuiesc întreaga experienţă a cititului. Recunosc că am o relaţie strânsă cu cărţile mele şi îmi este greu să le împrumut cuiva; prefer să cumpăr altele şi să le ofer în dar.

În al doilea rând, de fiecare dată când ceva îmi stârneşte curiozitatea, simt nevoia să mă duc în profunzimea lucrurilor şi să caut toate amănuntele pe care le pot găsi despre subiectul în cauză. Fac asta cu lucruri, cărţi, filme şi mai ales oameni, dar nu orice fel de oameni. Venindu-mi în minte Kerouak,

“singurii oameni pentru mine sunt cei nebuni, cei care sunt nebuni după viaţă, nebuni după vorbă, nebuni după eliberare, dorind totul în acelaşi timp, cei care nu cască niciodată şi nici nu spun banalităţi, ci ard, ard, ard.”

Pentru că mă inspiră să ard la rândul meu.

Revenind la căutarea mea despre Freddie Mercury, am aflat de cartea Queen în 3D de Brian May de pe site-ul oficial al trupei şi am comandat-o imediat.

Este o carte ce conţine text şi fotografii 3D. Desigur, nu mi-am pus niciodată problema fotografiilor stereoscopice, deci cu atât mai mare mi-a fost mirarea când am aflat că aparate care surprind astfel de imagini sunt accesibile publicului larg încă din 1947, plus că există o tehnică prin care orice aparat poate surprinde imagini ce devin 3D privite cu un stereoscop. În fine.

Aşadar, pentru două seri la rând , am simţit că mă aflu în compania lui Brian May care avea la el o cutie în care păstrase amintiri…

Coperta cărţii Queen în 3D, de Brian May.

N-am idee când a trecut timpul citind-o. În prima seară am luat cartea în braţe şi abia în toiul nopţii, când m-am uitat la ceas am zis că e cazul să merg la somn. În a doua seară la fel, doar că ajunsesem deja la final când am închis-o. Aşadar, pentru două seri la rând, am simţit că mă aflu în compania lui Brian May care avea la el o cutie unde păstrase amintiri, din care scotea pe rând fotografii grupate pe ani, pe evenimente și îmi povestea cum a luat naștere imaginea, plus mici întâmplări, anecdote legate de momentul respectiv. Mai mult, ca să pot vedea imaginile, trebuia să aşez dispozitivul ce vine împreună cu cartea asupra setului de două fotografii, să încerc să îl potrivesc pentru ca imaginile să se contopească într-una singură şi astfel să pătrund în mod magic printre personajele din imagini. Aşa se face că în momentele în care mă cufundam în imagine chiar eram acolo cu membrii trupei şi totul era atât de real încât părea că pot să-i iau din mână paharul lui Freddie să beau şi eu din ce bea el; părea că sunt pe scenă sub instalația de lumini; că sunt cu ei în autocar, în avion, în limuzină, pe drum în turneu; în fine, ați înțeles. Chiar e o experienţă magică!

 

Queen + Adam Lambert…

Ce m-a scos un pic de sub vrajă a fost povestea Queen de după Freddie, cu Paul Rodgers și apoi cu Adam Lambert. Pentru mine Queen înseamnă Freddie Mercury, Brian May, Roger Taylor şi John Deacon. Probabil acesta a fost încă unul din motivele pentru care, atunci când li s-a alăturat Freddie, trupa Smile în care se aflau Brian şi Roger a devenit Queen (lăsând la o parte motivul principal că numele trebuia să fie unul “outrageous”). În acelaşi timp îi înţeleg pe Brian şi Roger, muzicieni pasionaţi care şi-au legat viaţa de Queen, care au în continuare lucruri de spus prin muzica lor şi care nu au nicio vină că au ramas, în timp ce unul de-ai lor a plecat pentru totdeauna. În cele din urmă, le-a luat patru ani să termine albumul Made in Heaven cu ultimele piese ce fuseseră înregistrate de Freddie. Însă Queen din prezent nu-l mai are nici pe John Deacon, ci are trei membri noi: Spike Edney la clape, Neil Fairclough la bas şi Rufus Tiger Taylor la percuţie. În acest moment nu simt că aş vrea să văd în concert această “nouă” trupă. Probabil aş compara ce se petrece pe scenă cu ce ştiu eu despre Queen-ul meu. Asta nu este însă o abordare sănătoasă. Înţeleg şi faptul că la orice concert Queen din prezent este celebrată în acelaşi timp munca şi existenţa lui Freddie. Dar, cum totul e o călătorie şi o devenire, probabil va veni o zi când îmi voi schimba părerea, nu ştiu. Dacă e aşa, sper să nu fie prea târziu. Oricum, pentru 2019 Queen + Adam Lambert au anunţat deja turneul Rhapsody în America de Nord. Poate că vor urma şi altele.

Cartea! Da, cartea merită! E o incursiune minunată în istoria trupei, mai ales că majoritatea fotografiilor nu au mai fost publicate niciodată, făcând parte din arhiva personală a lui Brian May. Cred că orice fan Queen şi orice iubitor de istorie a muzicii rock o va savura şi va avea o experienţă frumoasă parcurgând-o. Eu am varianta în limba română; am comandat-o în momentul în care am aflat de existenţa ei. Acum, dacă mă gândesc mai bine, cred că aş vrea şi varianta originală în engleză, mi-ar plăcea să citesc exact cuvintele lui Brian şi să le traduc în felul meu.



Imagini in cuvinte, despre: