Pe o plantatie de cafea, in Panama

Este o zi cu adevarat speciala, foarte multe din plantele noastre infloresc! V-ati sincronizat perfect! Suntem la sfarsitul sezonului de cules, asa ca nu mai sunt fructe pe ramuri, dar poate gasim macar unul pentru a-l gusta si vedea despre ce este vorba.

Cu un zambet larg si vorbele de mai sus ne-a intampinat Emily Janson in momentul in care am intrat in magazinul de cafea al familiei sale. Urma sa ne faca turul plantatiei de cafea, “dand din casa” detalii la care nu ne-am fi putut gandi.

Prima data vizitasem magazinul in noiembrie, anul trecut, cand eram in “expeditie” in Volcan (un orasel din Panama, de la poalele vulcanului Baru) si ne-am propus sa ne incepem dimineata savurand o cafea buna panameza si bucurandu-ne de privelistea de pe terasa mica si cocheta a magazinului. Atunci am vazut pentru prima data in viata mea un arbore de cafea, cu fructe multe pe ramuri, unele rosii, majoritatea insa verzi. Ulterior am aflat ca atunci tocmai incepuse sezonul de cules al fructelor.

Acum, in aprilie, pe data de 9, mai exact, sezonul de cules tocmai se terminase.

 

Istoria fermei de cafea

Pentru noi era oricum o zi superba, eram ghidati de entuziasmul si curiozitatea de a descoperi, vedea, atinge, gusta si de a observa “cum se face”, insa pe viu, experimentand, nu urmarind un documentar. Peste asta, s-a adaugat entuziasmul si pasiunea cu care ne vorbea Emily despre familia ei, activitatile de la ferma, despre cafea si povesti romantice despre succes.

Asadar, Carl Janson, bunicul sotului ei, a venit in Panama in 1922, din Suedia. Isi dorea o viata noua si se gandea ca va descoperi oportunitati in aceasta tara si prin prisma Canalului Panama. A venit doar cu haina de pe el, cum ii place lui Emily sa sublinieze. A inceput sa lucreze in domeniul bananelor, a devenit manager in cele din urma, apoi a intalnit un investitor si astfel a pus bazele unei ferme de bovine. In ziua de azi au in continuare si aceasta ferma si sunt la a 56-a generatie de bovine Angus. Bazele plantatiei de cafea au fost puse acum 30 de ani. Nu erau atat de multe ferme in zona Volcan, asa ca la acea vreme afacerea reprezenta un risc. Oamenii nu stiau atat de multe despre cresterea cafelei, erau doar cateva ferme mici.

La inceput varietatile de cafea cultivate nu erau potrivite pentru regiunea in care se aflau, plantele erau plantate prea aproape unele de celelalte, insa Carl Janson nu a renuntat, a invatat totul muncind din greu, experimentand.

 

Plantatia de cafea

In ziua de azi, “cresa” de plante de cafea de la Janson Family Coffee Farm este un adevarat laborator. Nu folosesc produse chimice, pentru a avea o productie organica.

Cu cat iei mai mult de la pamant, cu atat mai putin iti va da inapoi

este filosofia familiei. Trebuie sa ai grija de solul in care cresc plantele. Si pentru asta trebuie sa-i dai solului inapoi. Iar ei dau inapoi solului coaja si pulpa fructelor, pe post de ingrasamant. “Cresa” de plante este locul in care plantele sunt supuse stresului pentru a invata sa fie puternice, sa reziste intemperiilor. “Copiii” stau in cresa pana la 2-3 ani. Pe la 6 ani plantele sunt “adolescente”. Pe la 9 ani sunt deja “parinti’, dupa care, pe la 10 incep sa devina “bunici”. Ciclul de viata pentru un arbore de cafea intr-o ferma comerciala este de 10-15 ani. Dureaza 3-5 ani ca un arbore de cafea sa produca fructe, iar la varietatea Gheisha, dureaza cam 5-7 ani. (!? Cati ani de munca si rabdare pentru ca un arbore sa dea roade doar 10-12 ani, in cel mai bun caz!?)

De la cresa, am plecat sa vizitam adolescentii, parintii si bunicii. Toti arborii erau plini de flori si trecand pe langa ei, ne imbia un parfum ca de iasomie. Parca participam la o sedinta de aromaterapie, atat de bine ne simteam. Iar Emily ne-a amintit inca o data cat de pretios este acest moment in care putem vedea florile arborilor de cafea, intrucat ele rezista doar o zi. Infloresc dimineata, iar seara se ofilesc si cad. In locul lor, vor aparea, in timp, fructele. Exista cam 5 infloriri pe an, de aici rezulta ca fructele vor avea diferite grade de coacere in sezonul de cules. La ferma familiei lor, fructele sunt culese cu mana din noiembrie pana in martie. Am reusit sa gasim doua fructe pe care sa le gustam: sunt ca niste cirese, dulci, foarte putin acrisoare. Iar semintele acestui fruct sunt boabele de cafea.

Stiati ca: cu cat fructele contin mai mult zahar, cu atat mai buna este cafeaua ce ajunge in ceasca?

Emily ne-a spus ca pentru a obtine un sortiment de cafea de calitate, boabele trebuie sa fie selectate manual, sa aiba aceeasi marime, aceeasi culoare. Pentru un sortiment rafinat, nu poti praji mai mult de 50 kg de cafea o data, deoarece cafeaua va avea diferite grade de prajire, fapt ce duce la o calitate mai scazuta a cafelei din ceasca.

Arabica creste pe sol vulcanic si prefera altitudini mari. Regiunea Chiriqui din Panama (unde se afla si Janson Family Coffee Farm) este comparata cu regiunea Bordeaux din Franta – Chiriqui pentru cafea, Bordeaux pentru vinuri. Am aflat ca exista multe varietati ale speciei de Arabica, iar Panama produce cam 20 dintre ele. Noi am facut cunostinta cu CATUAI si GHEISHA. Catuai este un arbore rotund, plin de ramuri si flori, pe cand Gheisha este mai inalt, cu ramuri orientate pe vertical, cu mai putine flori, iar fructul este mai mare. Gheisha este o planta ce nu a fost incrucisata, care provine din provincia Gheisha a Ethiopiei. Prefera altitudini mai inalte si produce cu 20-30% mai putine fructe decat oricare alta varietate de cafea.

Un alt secret impartasit de Emily este: cu cat te duci mai sus in altitudine, cu atat este mai buna cafeaua. Insa la altitudine inalta plantele cresc mai incet, drept pentru care produc mai putin.

Stiati ca: Daca bei o cafea Arabica de la 1000m altitudine, va fi complet diferita de aceeasi cafea Arabica ce a crescut la 1500m altitudine?

 

Povestea romantica a varietatii Gheisha in Panama

Gheisha a fost adusa in Panama din Costa Rica, insa nu a fost luata in seama, nimanui nu i-a placut. Era greu de intretinut, avea o productie mai mica decat a altor varietati.

Dar la mijlocul anilor ’90 a fost o perioada in care a plouat foarte mult, iar productia de cafea a fost afectata. Plantele se imbolnaveau, erau afectate frunzele, florile, fructele. In acel moment, Daniel Peterson, un alt suedez, proprietarul fermei de cafea Hacienda la Esmeralda era disperat ca isi va pierde ferma, deoarece toate plantele i se imbolnavisera. In toata disperarea lui, i-au cazut ochii pe un lot de Gheisha si a remarcat uluit ca aceasta planta nu are nicio boala – pentru ca era o planta pura, ce nu provenea din incrucisari ale altor varietati, asadar era puternica si rezistenta la intemperii. A fost momentul in care a decis sa planteze mai multa Gheisha.

Inainte sa continui, o mica paranteza:  exista mai multe varietati de Arabica (Typica, Bourbon, Catuai etc). O ferma cultiva mai multe dintre aceste varietati, dar le recolteaza impreuna. Atunci cand cumparam o cafea, putem sti ca este 100% Arabica, dar nu exista 100% Catuai sau 100% Typica. Fiecare producator are varietatile sale pe care le amesteca si obtine o cafea 100% Arabica. Prima varietate recoltata si procesata separat a fost Kona din Hawaii. Alta este Blue Mountain din Jamaica. Iar din 2003 exista Gheisha din Panama.

Revenind la povestea romantica a Gheishei, in 2003, Peterson si-a spus ca in acest an trebuie sa faca lucrurile diferit: sa culeaga si sa proceseze Gheisha separat. Dupa ce a prajit-o, si-a dat seama ca era diferita de orice alta cafea pe care o stia. Asa ca a inscris-o la competitia de cafea din Panama si a castigat. A inscris-o la competitia din America si a castigat. A inscris-o la competitia mondiala de cafea si a castigat. 13 ani la rand.

 

Ganduri de final

Dupa vizita pe plantatie, ne-am dus in spatiul de procesare, depozitare si de prajire. Iar la final am ajuns pe terasa magazinului, bucurandu-ne din nou de priveliste si rasfatandu-ne cu un ceai de fructe de cafea (foarte bogat in vitamina C si antioxidanti) si doua cesti de cafea Gheisha: una din boabe prajite usor, iar cealalta din boabe prajite mediu. A fost, intr-adevar, speciala. Si e uimitor sa simti diferente atat de mici, precum gradul de prajire! Nu m-as fi gandit niciodata ca poti praji cafeaua usor, mediu, sau tare; ca este foarte important ca boabele sa aiba aceeasi dimensiune atunci cand sunt prajite, pentru ca altfel nu se vor praji uniform.

Si cand te gandesti ca fructele sunt culese unul cate unul cu mana, apoi selectate cu mana, apoi impachetate si sigilate cu mana, parca intelegi de ce costa cat costa. Desigur, nu toate fermele de cafea procedeaza in acest fel, din acest motiv existand atat de multe sortimente si preturi atat de variate.

Sunt mai bine de 2 ani de cand ne cumparam cafeaua din magazinele de specialitate. Initial am facut-o instinctiv, fara sa am argumente, stiam doar ca celulele noastre se simt mult mai bine cand le ofeream cafea adevarata. Mai scump nu inseamna intotdeauna snobism. Mai scump, mai ales in domeniul cafelei, reflecta intregul proces prin care cafeaua ajunge de la bob, in ceasca noastra – proces ce implica munca, dedicare si rabdare, grija fata de mediu si oamenii care lucreaza. Va invit sa fim mai atenti la ce ni se serveste si mai selectivi in alegerile pe care le facem!

Emily a avut dreptate: intr-adevar, a fost o zi speciala. Multumesc, Emily, pentru toate informatiile pe care ni le-ai impartasit!