O zi in arhipeleagul Las Perlas

Legenda spune ca cele mai renumite perle din lume vin de la scoicile de pe fundul oceanului Pacific din jurul celor vreo suta de insule ce alcatuiesc arhipeleagul Las Perlas. Majoritatea insulelor nu sunt locuite, cateva au comunitati de pescari, iar si mai putine sunt turistice. Noi am fost pe insula Contadora, care este “perla” arhipeleagului si ne-am plimbat 2 ore in larg in cautarea balenelor cu cocoasa.

Contadora – perla arhipeleagului Las Pelas

Las Perlas Archipelago

Printre primele insule care mi s-au ivit in fata ochilor: mica si plina de case. Oare exista apa potabila si curent electric pe insula?

Dar sa incepem cu inceputul. De cand am ajuns in Panama prima data in 2015 si cautam lucruri de facut si de vazut, ma tot uitam cu jind la pozele si la reclamele cu mini expeditii ghidate (nu stiu cum altcumva sa le numesc) de observare a balenelor in arhipeleag. Insa de fiecare data Contadora ramanea undeva pe lista noastra cu lucruri de facut, in principal din cauza pretului destul de mare; au fost si dati cand nu era sezonul balenelor si am preferat sa nu mergem doar pentru plaja. Dar zeita ofertelor exista si in Panama, iar intr-o dimineata doamna Veronica ne-a spus entuziasmata ca azi poti cumpara bilete de ajuns pe insula cu 50% reducere. In secunda urmatoare eram pe site si cumparam oferta.

Din nou, legenda spune ca insula Contadora este locul in care in trecut se facea “contabilitatea” perlelor, adica acolo erau depozitate si numarate inainte de a fi trimise regelui Spaniei. Se pare ca in zilele noastre nu mai sunt perle de numarat.

Am mers cu un ferry timp de o ora si jumatate pe Pacific pana am dat de prima insula. Pentru mine e in continuare fascinant cum din senin apar petice de pamant in mijlocul oceanului. Unele insule erau stancoase, inalte, altele erau joase si puteai vedea fasiile de nisip ale plajei. Apa era de aceasta data de smarald; eram obisnuita cu apa nisipoasa si cu tente de gri de pe plajele coastei Pacificului din tara. Aici insa, la 80 de kilometri de oras, era un alt Pacific, cu apa clara si o multime de nuante de albastru si verde.

 

Nisipul cel mai fin si locuitorii din adancurile lui

Crab in nisipul de pe Contadora

Micul crab curios, pe marginea casei sale, pandind agitatia din jur.

Ferry a ancorat undeva aproape de tarmul plajei Galeon, iar o barca mica ne-a transportat pe plaja. Peisajul era de poveste (care se petrece la tropice, desigur): vegetatie, nisip alb si fin, apa limpede si nuantele deja amintite, case pe marginea rocilor inconjurate de arbori si plante tropicale. Cand am ajuns, la 9.30 plaja era o intindere destul de mare de nisip. Cand am plecat, la ora 3.30, nu mai exista urma de nisip. Oceanul venise si acoperise tot. Cercetand nisipul plajei, am observat gropite sapate din loc in loc. Am stat cu ochii pe ele si am observat ca autorii si locuitorii respectivelor gropite erau niste crabi curiosi. Ieseau si daca sesizau ceva in imediata apropiere incremeneau, parca cercetand sa vada ce se intampla. Am ramas ochi in ochi cu cativa dintre ei, find curioasa de activitatea lor. La cea mai mica miscare intrau imediat in casuta lor de sub nisip. Cand eram la suficienta distanta fata de ei, se plimbau pe plaja cu un ritm rapid; daca in drumul lor gaseau ceva de mancare (asta e presupunerea mea) se opreau si incepeau sa toace cu clestii. La un moment dat un crab l-a pandit pe un altul si dupa ce panditul a intrat in gropita, panditorul a asteptat cateva secunde apoi s-a dus in viteza si a intrat peste el. Am stat ceva timp asteptand sa vad ce se intampla si nu a iesit nimeni de acolo. M-am intrebat daca cumva toate gropitele acelea sunt conectate intre ele intr-o retea subterana de tuneluri bine pusa la punct. La sfarsit, cand oceanul a invadat plaja si le-a acoperit casutele, m-am intrebat daca nu cumva dupa ce oceanul se va retrage iar, crabii vor trebui sa contruiasca alte casute. Probabil la un moment dat voi urmari un documentar despre viata crabilor si voi afla. Am vazut cum doi crabi s-au ciondanit si mi-am adus aminte cum pe Taboga am vazut cum doi vulturi negri s-au luptat pe plaja. Daca la un moment dat voi face un documentar din toate secventele filmate si fotografiate in Panama, probabil ca experientele de pe insule se vor numi: Contadora – rafuiala crabilor si Taboga – rafuiala vulturilor negri.

 

Dario si drumul spre balene

Dario, the guy who takes you to see the whales from Contadora Island

Dario si barca lui cu care am plecat in cautarea balenelor.

Cand am ajuns pe plaja Galeon, dupa ce mi-am luat 5 minute sa ma uit in jur, l-am sunat pe Dario. Il contactasem cu 2 zile inainte pentru un tur al arhipeleagului in cautarea balenelor cu cocoasa. Dario mi-a raspuns, i-am spus numele si ca am stabilit sa ne vedem pe plaja, iar el a zis ca vine imediat. M-am dus pe niste pietre unde voiam sa-mi pozez galmele ( aceasta este o cu totul si cu totul alta poveste, chiar daca este strict legata de aceasta) si pana sa aranjez eu cadrul, aud ca cineva ma striga: Cristinaa. M-am ridicat sa vad de unde vine sunetul si cand a strigat a 2-a oara l-am zarit pe Dario. Era fix in barca ce ne adusese de pe ferry pe plaja. Ne-am urcat in barca lui si m-a intrebat cu un zambet pe buze: “Vamos a buscar las ballenas?” “Siiii”, a venit raspunsul meu insotit de un mare zambet. Aveam emotii; pentru mine inseamna enorm de fiecare data cand intalnesc cate o fiinta ce traieste atat de departe de casa mea. Eram practic la 10613 Km de Bucuresti si urma sa intalnesc locuitorii oceanului. Balenele cu cocoasa nu vin in arhipeleagul Las Perlas decat in sezonul de imperechere. Arhipeleagul Las Perlas este parte a unui coridor marin al balenelor si a fost desemnat sanctuar de catre guvernul panamez. Este al doilea arhipeleag din Pacificul Tropical de Est. Celalalt este Galapagos. Zona protejata Las Perlas a fost creata sub legea din 18 mai 2007, si este cea mai noua parte adaugata la marele coridor marin protejat ce se extinde de la Costa Rica la Ecuador. Aceasta zona are 1688 km patrati si include 250 insule si insulite stancoase majoritatea nelocuite.

Humpback whales breathing

Mama balena si puiul ei. Balenele sunt mamifere ce respira aer, drept pentru care vin la suprafata, iar cand expira, apa este aruncata intr-un jet putenic.

Am pornit in largul oceanului cu o barcuta. Ne-am indepartat de insule, dar mergeam totodata pe linia tarmului, pentru ca mamele cu pui mici stau mai mult pe langa tarm. Am zarit primele balene in departare, sareau sau nu stiu ce giumbuslucuri faceau, dar se vedeau stropi de apa in urma lor. Apoi am vazut destul de aproape coada unei balene; o ridicase din apa si a batut cu ea apa oceanului. Le vedeam in larg plutind si o luam pe urma lor; cand ajungeam in locul in care fusesera, gaseam un ochi de apa lina. Am tot mers pe urmele lor, pe unele le-am zarit de aproape, pluteau lin si se unduiau sub apa. Cel mai aproape am fost de o familie langa tarm: mama, tata si pui. Am stat cam 2 ore in preajma lor. Cand Dario a virat pe directia de intoarcere, una dintre balene si-a ridicat coada in aer si a izbit-o puternic de apa oceanului, un fel de ramas bun.

Ghidurile de calatorie din Panama o recomanda pe Anne de Barrigon, un biolog, pentru expeditiile de observare a balenelor. Sunt convinsa ca este o experienta premium si ca ofera informatii pretioase pe parcursul turului, iar pretul ei este pe masura. Pe site-ul ei am gasit cateva date interesante despre balenele cu cocoasa si comportamentul acestora. Iar aici puteti asculta un cantec minunat de misterios  al unei balene, cantec pe care Anne l-a inregistrat in timp ce se afla intr-un tur.

Experienta cu Dario a fost fabuloasa! Sa ma aflu intr-o barca mica langa animale de 15 metri lungime care cantaresc aproximativ 50 de tone… a fost o experienta remarcabila!

 

Oceanul Pacific se numeste Pacific pentru ca…

In final…nici nu stiu ce sa mai spun. Pe drumul de intoarcere am tacut amandoi. Ma uitam cum insulele arhipeleagului se faceau din ce in ce mai mici pana au disparut din orizont. Cum o fi oare sa mergi zile intregi pe ocean si dintr-o data sa vezi pamant la orizont? Si ce pamant scaldat in soare si acoperit de vegetatie luxurianta!

Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine aceasta este adevarata bogatie!

P.S.: De fiecare data cand am mers in larg pe ocean, Pacificul a fost atat de calm… nici un val in afara de cele facute de barca in care eram. Ne-am adus aminte cand am fost in Caraibe  in larg cu o barca ca cea a lui Dario unde erau niste valuri de ne simteam ca intr-o cursa 4×4 pe teren foarte accidentat. Discutand despre cu iubitul meu, am avut aceasta revelatie:

Oare Pacificul se numeste Pacific pentru ca e calm si te poarta in pace? 🙂