India Dormida si Piedra Pintada din El Valle de Anton

Intr-o dimineata de aprilie sambata ne-am suit in masina si am pornit la colindat. Tinta era El Valle de Anton, un oras la vreo doua ore distanta de Panama City, inspre Costa Rica. E un fel de statiune montana. Aerul este mai racoros, iar amplasarea sa in mijlocul celui de-al doilea cel mai mare crater vulcanic din lume, face ca oriunde te uiti, sa fii inconjurat de “munti”- acestia sunt de fapt marginile craterului.

Documentandu-ma despre ce mai este de vazut prin El Valle, am gasit acest traseu catre India Dormida, un munte cu o legenda care spune ca: o tanara indianca s-a indragostit de un spaniol dintre cei care ocupasera orasul in care traia. Acest lucru l-a facut pe tanarul indian care o iubea nebuneste, deceptionat ca dragostea nu ii este impartasita, sa se arunce de pe o stanca sub privirile perplexe ale fetei. In agonie, tanara indianca a inceput sa colinde muntii pana cand, epuizata, a cazut la pamant. Cuprinse de melancolie, vaile decid sa-i sculpteze figura in munte, pentru ca amintirea ei sa ramana pentru totdeauna. Si astfel, avem astazi India Dormida.

Inainte de a ne incepe ascensiunea catre crestetul doamnei, am intalnit pe traseu o stanca cu inscriptii din timpuri precolumbiene: Piedra Pintada. Inscriptiile sunt inca cercetate, insa exista dezbateri intre arheologi, istorici si cercetatori: unii cred ca desenele reprezinta harti menite sa-i ajute pe oameni sa se orienteze; altii cred ca sunt elemente artistice ce descriu ritualuri religioase; altii considera ca sunt un fel de calendar ce explica miscarea apelor oceanului si influenta lunii. Orice ar fi, nu ai cum sa nu ramai impresionat uitandu-te cu atentie la ele; reprezinta totusi modul de a se exprima si comunica al unor oameni despre care nu stim mai nimic. Iar noua ne-a facut placere sa ne imaginam si sa ne cream tot felul de scenarii si povesti in cap.

De la Piedra Pintada, am facut o drumetie de vreo ora si jumatate prin jungla, pana in varf. Din loc in loc ne opream sa observam ce se afla in jurul nostru: fructe ciudate pe jos, frunze, furnici, flori, pietre, mici cascade. Ajunsi in varf, am stat si am admirat minute in sir tot ce puteam cuprinde cu ochii. Cred ca drumetia se putea lungi mult si bine, intrucat poteca continua pe intreg conturul siluetei indiencei care dormea.

Cand am coborat din nou in oras, ne-au udat cativa stropi de ploaie pentru cateva minute. Toata lumea astepta sosirea sezonului ploios incepand cu aprilie. Asa ca am ramas cu senzatia ca sezonul ploios e foarte punctual. Insa doar in El Valle de Anton.

P.S.: Am pus mai jos si clipul ce contine si mai mute imagini din drumetia noastra, si legenda muntelui, si coloana sonora. 😀