Serpentario Maravillas Tropicales – El Valle de Anton, Panama

Gasisem pe net informatia ca in El Valle de Anton s-ar afla un serpentariu unde poti interactiona cu serpi. Tocmai ce avusesem intalnirea cu sarpele meu verde, asa ca, entuziasmata si nerabdatoare sa ma apropii mai mult de aceste fiinte, am hotarat sa mergem sa vedem ce si cum. 

India Dormida si Piedra Pintada din El Valle de Anton

Intr-o dimineata de aprilie sambata ne-am suit in masina si am pornit la colindat. Tinta era El Valle de Anton, un oras la vreo doua ore distanta de Panama City, inspre Costa Rica. E un fel de statiune montana. Aerul este mai racoros, iar amplasarea sa in mijlocul celui de-al doilea cel mai mare crater vulcanic din lume, face ca oriunde te uiti, sa fii inconjurat de “munti”- acestia sunt de fapt marginile craterului.

Pe o plantatie de cafea, in Panama

“Este o zi cu adevarat speciala, foarte multe din plantele noastre infloresc! V-ati sincronizat perfect! Suntem la sfarsitul sezonului de cules, asa ca nu mai sunt fructe pe ramuri, dar poate gasim macar unul pentru a-l gusta si vedea despre ce este vorba.”

Din Panama la Cluj si inapoi in Panama

In 1976, un panamez proaspat absolvent de liceu, pleca din Panama pentru a ajunge la Cluj sa studieze biologia. Ajuns acolo, a invatat numaidecat limba romana si s-a plimbat de-a lungul si de-a latul tarii, indragostindu-se iremediabil de Romania, pe care inca o viziteaza frecvent pe Google Maps. In 1981 a revenit in Panama, unde a devenit ghid turistic, specializat in tururi pentru observarea pasarilor. 35 de ani mai tarziu

O intalnire verde. Sau cum de nu imi mai e frica de serpi.

De cand ma stiu am avut o teama de serpi mai iesita din comun. La un moment dat se transformase in fobie: noaptea, cand ma bagam in pat sa dorm, ma inveleam bine de tot, imi strangeam cearsaful sub corp, ca nu cumva sa poata intra vreun sarpe care s-ar fi aflat sub pat. Daca se intampla sa ma trezesc in toiul noptii, adormeam chinuita de imagini cu serpi.

Am revizitat veveritele urbane din Panama City

M-am reintors in locul primului contact cu animalele salbatice din Panama City. Mi-am regasit, fireste, veveritele. Posibil sa ma fi chemat ele. Pentru ca a inceput sa ploua fix cand treceam pe langa parculetul in care se afla casa lor.  Si m-am gandit ca asa o casa verde si mare ma poate primi si pe mine pentru a ma feri un pic de ploaie. 

Kira si Jessy

Kira si Jessy sunt cei 2 lenesi cu doua degete pe care i-am intalnit la Raquel’s Ark. Au o imbratisare foarte calda si le place sa stea in brate. Pe pamant nu pot merge, se tarasc folosindu-se de brate. Insa in majoritatea timpului stau agatati de crengile copacilor. Au gheare foarte puternice care ii ajuta sa se prinda bine de ramuri. Se misca lent si de asemenea au un metabolism foarte lent. Lenesii lui Raquel mergeau la toaleta – pentru ca da, foloseau toaleta! – o data la doua zile.

Boomer

Am avut dintotdeauna un drag aparte fata de maimute. Tin minte ca pe la 7-8 ani, cand ne aflam la mare la Mamaia, tata a oprit un fotograf pe plaja ca sa facem poza cu maimuta. Momentul a avut o incarcatura emotionala destul de puternica, avand in vedere ca mi-a ramas adanc intiparit in minte. E drept ca dupa aceea ma intrebam intr-una ce face maimutica aceea, cum traieste ea iarna, oare nu-i e frig? Si in acelasi timp ma gandeam ca daca as fi avut posibilitatea sa o am, as fi avut grija de ea mai bine decat oricine altcineva.

Prima zi in Panama City

Am inteles din prima zi ca sunt aici pentru a invata si a-mi depasi limite, pentru a iesi din confort si a ma apropia tot mai mult de mine si de natura.

Autostrada furnicilor din parcul de pe malul oceanului

Din cate am aflat, Panama este recunoscuta pentru abundenta florei si faunei. Este o zicere pe aici ca poti pleca in pauza de masa sa intalnesti vietati salbatice, dupa care te intorci inapoi la lucru. In plimbarile mele, am intalnit o autostrada de furnici, fix in oras.