Am revizitat veveritele urbane din Panama City

M-am reintors in locul primului contact cu animalele salbatice din Panama City. Mi-am regasit, fireste, veveritele. Posibil sa ma fi chemat ele. Pentru ca a inceput sa ploua fix cand treceam pe langa parculetul in care se afla casa lor.  Si m-am gandit ca asa o casa verde si mare ma poate primi si pe mine pentru a ma feri un pic de ploaie. 

Boomer

Am avut dintotdeauna un drag aparte fata de maimute. Tin minte ca pe la 7-8 ani, cand ne aflam la mare la Mamaia, tata a oprit un fotograf pe plaja ca sa facem poza cu maimuta. Momentul a avut o incarcatura emotionala destul de puternica, avand in vedere ca mi-a ramas adanc intiparit in minte. E drept ca dupa aceea ma intrebam intr-una ce face maimutica aceea, cum traieste ea iarna, oare nu-i e frig? Si in acelasi timp ma gandeam ca daca as fi avut posibilitatea sa o am, as fi avut grija de ea mai bine decat oricine altcineva.

Prima zi in Panama City

Am inteles din prima zi ca sunt aici pentru a invata si a-mi depasi limite, pentru a iesi din confort si a ma apropia tot mai mult de mine si de natura.

Autostrada furnicilor din parcul de pe malul oceanului

Din cate am aflat, Panama este recunoscuta pentru abundenta florei si faunei. Este o zicere pe aici ca poti pleca in pauza de masa sa intalnesti vietati salbatice, dupa care te intorci inapoi la lucru. In plimbarile mele, am intalnit o autostrada de furnici, fix in oras.

Animalele salbatice din Panama City

Gandul cu care am venit in Panama a fost sa reusesc sa ma apropii cat de mult pot de animalele salbatice de aici. Si cum ceea ce cauti, te cauta la randul sau, am gasit primele animale salbatice chiar in oras: veveritele urbane din Panama City.

De vorba cu domnul Anton Carabelaian, fiul faimosului cafegiu armean Avedis Carabelaian

“Ai noroc! Ai mare noroc! Ti-l prezint pe domnul Anton Carabelaian, fiul mentorului meu! Bunicul sau a avut o pravalie la Caracal!”

O poveste cu aroma de cafea

“Parafrazandu-l pe Martin Luther King, am si eu un vis: visez sa am o cafenea, undeva in centrul Bucurestiului, in plin vad comercial, unde sa pot servi cea mai buna cafea din lume oricui, oricand, oricum!”, imi marturiseste domnul Florescu cu emotie si bucurie in glas.

Simplitatea este adevarata libertate

Nu era in planul meu pe ziua de azi. Dar pentru prima oara de cand trec pe acolo, atentia mi-a fost atrasa de indicatorul ce semnala Casa lui George Enescu.