Despre miniaturi şi alte întâmplări

Acum câteva luni am scris o temă pentru cursul de cultură materială din cadrul masterului de antropologie şi pe măsură ce scriam mi-am dat seama că aş putea scrie pagini întregi. Îmi veneau în minte gânduri, senzaţii, imagini care conduceau către alte gânduri, senzaţii, imagini şi tot asa. Nu am reuşit atunci să scriu tot, cum nu voi reuşi nici acum, dar îmi iau libertatea să detaliez, să deviez de la subiect şi să mă duc încotro mă poartă textul. Tema eseului era un obiect pe care l-aş achiziţiona imediat, indiferent de cost, pentru că se presupune că aş fi avut toţi banii din lume la dispoziţie.

Delicatese Florescu şi poveşti la o cafea

Suntem în 6 martie 2018, anul centenarului Marii Uniri şi ziua când guvernul Petru Groza a fost numit în funcţie de către sovietici. Cu această ocazie o serie întreagă de lucruri au început să meargă la vale, printre care şi comerţul cu cafea. Vorbim doar despre comerţul de cafea. Restul, îl ştim cu toţii: lagăre de exterminare, colonii de muncă forţată, răniţi, morţi, oameni deportaţi. Guvernul comunist a fost unul de exterminare a esenţei poporului român. Dar peste ani şi ani, s-a reuşit transmiterea unei serii întregi de practici corecte în multe privinţe, printre care prepararea şi servirea cafelei.

O zi in arhipeleagul Las Perlas

Legenda spune ca cele mai renumite perle din lume vin de la scoicile de pe fundul oceanului Pacific din jurul celor vreo suta de insule ce alcatuiesc arhipeleagul Las Perlas. Majoritatea insulelor nu sunt locuite, cateva au comunitati de pescari, iar si mai putine sunt turistice. Noi am fost pe insula Contadora, care este “perla” arhipeleagului si ne-am plimbat 2 ore in larg in cautarea balenelor cu cocoasa.

Ziua in care Donna a fost in mintea si inima mea

Ieri am citit cateva pagini despre “nostalgia etnografica”, “nostalgia imperialista” si nostalgia structuralista”. Am vorbit putin despre Suits  si noua serie care a inceput pe 12 iulie si probabil ca m-am gandit la Donna, super secretara din film. Iar azi m-am trezit cu Donna, piesa asta a lui Ritchie Valens, in cap. Sigur ca nu stiam cine o canta la momentul in care mi se derula in cap. Insa m-a lovit nostalgia copilariei, m-am transportat inapoi in timpurile cand ascultam casete cu super muzica pe care tata le comanda la Cluj (exista cineva la Cluj care copia casete audio/video si le vindea – de acolo stiu videoclipurile lui Erasure: Blue Savanah, Billy Joel: We didn’t start the fire – in care un vers face referire la Buddy Holly si vom vedea mai incolo de ce acest amanunt e important (cu precizarea ca este important pentru mine si imaginatia mea), Midnight Oil: Beds are burning etc).

Mana – The power in knowing who you are!

When I played World of Warcraft, I was a beautiful Undead healer priestess and for healing my comrades, I needed Mana. I was an Alchemist and Herbalist as well, picking up plants to make magic potions to restore my Mana. It’s funny how I chose these things back then and they somehow molded my real life. By choosing these skills on my character did I invite them in my real life or did I only let my subconscious dictate my fate as a WoW character?…I’m asking these questions because back then, there was a period when I was not so serious and I wasn’t thinking to much about life and its meaning. I was just playing.

Portobelo – Portul Frumos al lui Columb

La o ora si 20 de minute de Panama City, in regiunea Colon, se afla Portobelo. Este un vechi port spaniol, prin care se transporta in trecut argintul peruvian de pe un continent pe altul.

Isla Grande din apele turcoaz

La capatul dinspre Atlantic al Canalului Panama se afla Colon, uneori cunoscut ca al doilea oras din Panama. Are insa o faima aparte care nu-l incadreaza intre atractiile turistice din zona. Este un oras saracacios, lasat in paragina, unde traiesc oameni de descendenta africana ai caror stramosi au lucrat in trecut la construirea canalului. Toata lumea cu care am vorbit in Panama ne-a sfatuit sa evitam acest oras pentru ca este nesigur; din cauza saraciei, rata criminalitatii este mare.

Parcul Natural Vacaresti – Natura la usa ta!

Se anunta o zi plina, asa incat sa o incep respirand aer proaspat in mijlocul naturii mi s-a parut o idee grozava. Nici nu mi-a luat mult sa ajung acolo: cateva statii de tramvai, alte 2 cu metroul, cativa pasi facuti pe jos si iata-ma in inima naturii, la numai 4 kilometri de Kilometrul Zero al Bucurestiului. Mi-am inceput ziua in Parcul Natural Vacaresti. Cu o zi inainte tocmai mi se desfasurase in fata ochilor un anunt prin care eram invitati sa luam parte la o discutie despre natura si un tur ghidat prin parc. Recunosc, nu mai fusesem niciodata in parc, iar ocazia unui tur ghidat mi s-a parut fantastica, asa incat am raspuns invitatiei si iata-ma la eveniment. 

Oameni Istorie Locuri Embera Multumiri

Ma tot gandeam cum sa-mi incep multumirile pentru evenimentul intamplat aseara, vernisajul expozitiei de fotografie Embera. Si in timp ce scriam aici, m-a sunat domnul director al muzeului din Slobozia sa ma felicite si sa-mi multumeasca pentru intregul eveniment! Wow! E bine ca uneori sa-i faci constienti pe oameni de ajutorul primit din partea lor. Asadar, acesta este un articol in care voi multumi tuturor celor implicati in realizarea vernisajului expozitiei de fotografie Embera. 

Baan Khao Tao, fabrica de bumbac tesut manual

Ziua aceasta se anunta foarte incarcata. Dis de dimineata ma plimbasem pe canalele din Amphawa, fusesem deja pe plaja Cha-am, urma sa mergem in tabara de elefanti, apoi la templul cu maimute, la grandiosul monument al regilor Thailandei, sa luam trenul si sa trecem peste celebrul pod de pe River Kwai (care in thailandeza s-ar treduce Raul Rau; Kwai inseamna Rau – nu insusirea negativa, ci apa curgatoare), asa ca atunci cand ne-am oprit la fabrica de bumbac tesut manual, ziua era inca tanara.