Bangkok, orasul ingerilor

Adunat, am stat in Bangkok cam 2 zile. Un oras cu peste 8 milioane de locuitori, cu strazi inguste de o banda printre zgarie nori, cu alte strazi largi si poduri peste rau, cu barci traditionale pe canale, cu vanzatori ambulanti in barci, cu tuk-tuk-uri pe strazi, printre masini, cu masini cu volan pe dreapta, cu trafic aglomerat si minute bune petrecute de fiecare data la culoarea rosie a semaforului, cu piete aglomerate, cu temple grandioase si colorate, cu statui ale lui Buddha in locuri frumos amenajate, cu flori de lotus, cu calugari budisti pe strazi, cu pisici zen, cu oameni zambitori la tot pasul, cu turisti si calatori pierzandu-se in multime – sau mai bine zis, alcatuind multimea.

 

Wat Arun

Alaturi de Wat Pho, Wat Arun, situat pe malul vestic al raului Chao Phraya, este unul dintre simbolurile orasului – il putem regasi chiar si in sigla Autoritatii de Turism a Thailandei. Mai este numit Templul Zorilor, iar numele vine de la zeul hindus Aruna, adesea personificat ca razele soarelui ce rasare. Probabil ca pasionatii de fotografie ar trebui sa mearga acolo cu cateva minute inainte de prima lumina a diminetii pentru a surprinde razele ce se reflecta pe suprafata sidefie a pagodei.

 

Wat Prayoon

Dupa o foarte frumoasa plimbare cu barca lor traditionala (Ruea Hang Yao) pe canalele din Bangkok, dupa un tur al mancarilor traditionale thailandeze si dupa explorarea orasului printr-o plimbare cu tuk-tuk-ul, spre seara am ajuns la Wat Prayurawongsawas Worawihan – pe scurt Wat Prayoon – situat, de asemenea, pe malul vestic al raului Chao Phraya. Templul a castigat premiul de excelenta oferit de UNESCO in 2013, pentru imbinarea si armonizarea tehnologiei moderne cu metodele traditionale in restaurarea pagodei albe. Intr-adevar, este un templu cu o arhitectura moderna, gandindu-ma la Wat Pho. Aici m-am rugat pentru o viata buna si linistita, pentru iubire si pentru intelepciune si am facut plecaciunile pe care le fac budistii, cu mainile impreunate in dreptul inimii si al capului – ghidul nostru s-a asigurat de corectitudinea executarii miscarilor. Am iesit din capela templului in genunchi, fiind unicul mod de a iesi de acolo, calea de acces aflandu-se la capatul unui hol ingust si scund pe care il puteai strabate doar in genunchi.

 

River View 

Am incheiat seara in Bangkok cu un suc de banane, ananas si cocos, pe terasa de la etajul 8 al restaurantului River View. Am admirat luminile orasului reflectate in rau. Din cand in cand trecea cate o barca din care se auzeau melodii thailandeze, indiene, sud americane, europene, iar eu ma surprindeam intrebandu-ma cine sunt oamenii care se afla in barcile acelea, ce fac ei aici, ce isi doresc ei de la viata, cum isi traiesc viata. Simteam o stare generala de bine care m-a indemnat instinctiv sa-i multumesc lui Buddha pentru ca a existat si a lasat invataturile lui spre a fi duse mai departe. M-am mai gandit un pic la cum era lumea in care a trait Buddha, la printul Siddhartha care si-a parasit familia, bogatia si palatul pentru a experimenta viata. Si apoi ma reintorceam la grupul meu de femei, toate numai una si una, din India, Singapore, Malaezia, Vietnam, China, Filipine, Canada si Thailanda. Eram in centrul unei multiculturalitati care imi imbogatea pe moment starea de bine si pe mine, in general. Si cu gandul ca pot dormi foarte bine in bratele copacilor, m-am intors in camera mea de hotel de la etajul 9 a hotelului care m-a tratat ca pe o printesa, Courtyard by Marriott.

Cu siguranta nu mi-am terminat treburile in Bangkok. Mai am atat de multe lucruri si povesti de descoperit.

 

Bangkok, Orasul Ingerilor

In final, va spun ca denumirea orasului pe care noi il stim Bangkok, pentru ceremoniile thailandeze, este:

Krungthepmahanakhon Amonrattanakosin Mahintharayutthaya Mahadilokphop Noppharatratchathaniburirom Udomratchaniwetmahasathan Amonphimanawatansathit Sakkathattiyawitsanukamprasit

si s-ar traduce cam asa:

Orasul ingerilor, maret oras al nemuritorilor, magnific oras al celor noua nestemate, scaun al regelui, oras al palatelor regale, casa a zeilor incarnati, ridicat de Vishvakarman (cuvant sanscrit pentru “a toate facatorul”) la porunca lui Indra (Regele Zeilor, Zeul Cerului, Zeul Vremii si al Razboiului in hinduism)

Numele este listat in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai lung nume al unui loc. Copiii thailandezi invata in scoala numele intreg al orasului, insa putini pot explica intelesul, intrucat multe din cuvinte sunt arhaice. Exista un cantec ale carui versuri sunt formate din numele orasului repetat de mai multe ori; multi thailandezi isi amintesc astfel de intregul nume.