7 Days Painting Challenge – Day 1

7DaysPaintingChallenge: pictez în fiecare zi pe o hârtie de desen, ceva nou. Pictura este înrămată și are un preț de 200 lei. Îmi doresc ca la sfârșitul fiecarei zile să existe câte un cumpărător pentru ea, cumpărător care va ști că a contribuit la cheltuielile de la veterinar și cele de întreținere a celor de acum, 9 suflete: Alba, Neagra, Maroa, Jacques, Motănel, Mojo, Freddie, Luna și Bagheera; Bagheera este ultimul, dar e primul din arcă. Motănel este încă spre adopție, însă are de terminat tratamentul și de urmat schema de vaccinare.

Iată prima pictură; și împreună cu ea, o poveste:

În clasa a2-a aveam o materie care se numea Dezvoltarea vorbirii. Pentru această materie aveam un caiet în care în fiecare săptămână trebuia să lipim sau să desenăm obiecte sau ființe ce aveau legătură cu tema din săptămâna respectivă. Așa mi-am distrus foarte mândră de mine pe atunci, cărțile copilăriei, în special Doctorul Aumădoare și încă una cu copertă din carton lucios din care îmi amintesc o poveste cu călătoria unor păsări. Mândria de atunci a unui caiet bogat ilustrat îmi lasă azi un gust amar. Într-o zi am avut de pus în caiet un pitic/moș crăciun/bătrân -nu mai știu. În cărțile mele ilustrate nu găsisem nimic. Așa că l-am rugat pe tata să-mi deseneze. Nu-mi mai amintesc exact ce a desenat tata; probabil era un omuleț mai ascuțit, părea mai tânăr decât trebuia etc. S-a întâmplat să vină la noi un prieten de familie când încă era proaspăt subiectul desenului. Iar prietenul acesta s-a uitat la desenul lui tata și a respins categoric rezultatul lui tata: așa se face un pitic/moș crăciun/bătrân? Apoi a luat caietul și a făcut el o arătate mai rotundă.

Moş Crăciun / Santa Klaus


Asta e una din întâmplările copilăriei care mi-au marcat existența. Atunci nu știam să-mi explic de ce simt tensiune și nici măcar nu știam să spun că sunt tensionată. Azi realizez că cel mai mult m-a durut o critică nedreaptă: una e să critici și să-l ajuți pe om cu blândețe să facă mai bine un lucru și alta e să-l reduci la tăcere pe un ton superior de atotcunoscător și să-l expui pe lista rușinii pentru că nu face bine.


Ce am prezentat mai sus este perspectiva mea asupra întâmplării. Ceilalți cu siguranță își amintesc cu totul altceva, pentru că fiecare avem modul propriu de a reacționa la o întâmplare, de a asimila și internaliza, de a interpreta și fiecare avem gradul nostru de sensibilitate. Dacă pe tine nu te afectează un lucru, nu înseamnă că durerea mea nu e reală când mă afectează pe mine.

Viața mea e plină de momente de acest fel. Au zis-o alții mai deștepți ca mine: nu facem decât să ne retrăim copilăria toată viața. Iată deci, Moșul copilăriei mele, eliberat de orice tensiune. Nu e perfect, nu e simetric, nu e original, nu e decât un Moș Crăciun pictat de mine, gata de pus pe un perete primitor.


Acrilice pe coală A3 de hârtie de desen, ramă pictată manual. Preț 200 lei.

#7dayspaintingchallenge



Imagini in cuvinte, despre: